Maritza

Prof. Maria Pavel (one of my favorites)

Prima data cand am vazut-o pe M. P.,am avut o viziune…o revelatie…..se facea ca M.P. se afla pe un background de lumina, avand bratele deschise, intinse candid spre tot felul de studenti mignioni ce alergau catre ea. Insa, in momentul cand unul dintre acesti omuleti o atingeau imaginea se spulbera in mii de ganduri evanescente si sperante copilaresti.Din angelica M.P., aceasta lichtgestalt (fiinta de lumina) a Foneticii Franceze, a devenit demonica femeie a la tete bouclee.Agatandu-ne de firul de par boucle avem atat de familiara pricepere printre studenti de a abera.De ce carlionti ?Serafim sa fie oare ?Nu ?!Sub parul ars de nenumaratele sedinte de permanent,se ascund 2 cornite abia mijite, ce au o tendinta de crestere si descrestere, in functie de starea sufleteasca.Prinsa in « meandrele foneticii », M.P. se pierde, devine pervers de pasionala,cuvintele inceteaza a mai fi rostite,acum ele sunt mangaiate tandru si conservate in coltul gurii unde asteapta cuminti o noua ora de curs…Odata perturbata femeia foneticii… « declaratia de dragoste » ramane suspendata in apex(varful limbii),iar M.P. face observatiile de rigoare adresate studentilor prost crescuti, si isi reia starea kataractica sau poate catatonica,al carui apogeu este mult indragita fonetica franceza.

M.P. X 3…..cuvinte cu proprietati hipnotice, cu o tendinta ascensionala catre o stare de euforie totala.Odata rostite,vraja lor malefica penetreaza barierele karmei,ajungand sa puna stapanire pe tesuturi si organe….vitejii neuroni cad prada unul cate unul puterii numelui. “What’s in a name?” se intreaba Julieta lui Shakespeare.Ii voi raspunde:O gramada de chestii:fiecare bucla,bastonas,sau liniuta ce intregesc acest nume sunt eliberate prin simpla pronuntare,astfel “les paroles magiques”se izbesc cu o furie de val. Cea dintai este atacata cavitatea bucala, treptat se instaleaza teroarea: dintii se desprind din alveole si se rostogolesc frenetic pe limba paralizata de excesul de substanta deosebit de amara, provenit nu se stie de unde.Chiar pot fi cuvintele atat de amare?Usor,tenebroasele cuvinte aluneca pe esofag si ajung in stomac, unde printr-un proces de digestie rapida, se infiltreaza in sange…astfel, amarele “parole”reusesc sa otraveasca mintea si inima studentului nestiutor care a avut neobrazarea sa vorbeasca “M. P.”…o limba cu totul noua si deosebita, avand in vedere ca numai alfabetul este format din 8 litere, respectiv 2 cuvinte. Si totusi…acest nume in sine cuprinde o vasta “cultura de fonetica”.Cultura ce nu este afectata nici de furtuni, nici de grindina sau ploi torentiale.Mark my words!M.P. va va culturaliza intru fonetica pe toti.Amin….

Cel putin pentru mine, M.P. reprezinta o adevarata saga, ganditi-va numai la celebrele cicluri de romane “Foresyte Saga”,”Les Rougons Macquart”, unde aproape ca te afli in imposibilitatea de a retine numele tuturor personajelor.Afla draga cititorule,ca Saga Maritei este cu totul unica si neobisnuita…ea cuprinde povestea a doi oameni care poate se si iubesc.M.P. + C.P.=>sotii P.

De-a lungul istoriei,filozofii au ridicat diverse intrebari existentiale…de exemplu: “Care este scopul vietii sau Ce este omul?”, iar raspunsurile au fost mai mult sau mai putin evazive.Dar….momentan vorbim despre Saga M.P. iar intrebarea incuietoare este:”A fi sau a nu fi Constantin Pavel?”unde verbul a fi este luat bineinteles cu sensul de a exista.Cine este acest C.P. si de ce a ezitat atat de multa vreme sa se arate la fata.Aflati voi,chiparosilor,ca C.P. este de fapt “the lost” si momentan “found” sot al femeii Marita.Din sursele noastre nesigure va aducem la cunostiinta ca acest om a trait (in imaginatia unor studenti) timp de un semestru in debaraua propriului apartament. Se pare ca, subjugat de M.P.,sotul C.P. a fost supus unei sesiuni incendiare de scris carti de specialitate pentru a lui tirana soata.In sprijinul acestei ipoteze aducem urmatoare dovada:Daca din intamplare v-ati lasat pacaliti sa-i cumparati cartile Maritei,daca din intamplare ati indraznit sa deschideti respectivele capodoperete, si daca tot din intamplare veti citi prima sau ultima pagina(in functie de lucrare) veti descoperi, oameni buni si rai, ca M.P. a publicat prea mult pentru varsta dumneaei, comparativ cu C.P.,care dintr-o modestie indusa fortat,nu a reusit sa publice decat vreo 2 carti, daca nu ma insel si probabil ma insel.

Revenind la debara,vom intitula capitolul urmator “Debaraua fermecata”.Se ridica totusi intrebarea:Cum poate fi o debara fermecata?Se poate in urmatoarele conditii: printr-o minune alfabetica,cuvantul “fermecat” seamana izbitor de bine cu “ferecat”,astfel incat,se trage urmatoarea concluzie: avem de-a face cu o greseala intentionata de tipar.In fapt,debaraua lui C.P. este cat se poate de ferecata….pe dinafara cu lacate, lanturi,caramizi ca nu cumva prizonierul sa nu fie predispus sa se autoiluzioneze in vederea unei posibile evadari in apartament….ceea ce este uimitor…….debaraua este ferecata si pe dinauntru,nu care cumva sa patrunda Marita in toata splendoarea ei, in barlogul ascetic al geniului silit si pseudo-publicat.

Debaraua….spatiu mistic….mitologic chiar,prin transhumanta de scurta durata de la podea la bec,drum scurt, mijlocit de un scaun,simbol al sederii perpetuee.Zilnic,acest joc al sortii isi gaseste victima in C.P., care la un moment dat s-ar putea sa cada din transhumanta-i proprie si personala, lovindu-se in drumul pana la podea de cateva rafturi cu provizii si o clanta mereu incuiata(spre norocul lui).Daca un astfel de eveniment neprevazut se va abate asupra “constantinului”, bioritmul ii va fi perturbat.Intrerupt pelerinajul podea-scaun-bec, debaraua va fi cuprinsa de un intuneric ce se va dilata la nesfarsit, sau pana cand se va ridica C.P. din nou pe scaun, va intinde mana si va aprinde becul.Hallelujha! a rasarit soarele si in debara.