La cules de Mure

Mure şi povestea ei, care nu poate fi şi a ta

Vă mai amintiţi de M.P.?Roşcata focoasă, femeia foneticii franceze, debaraua fermecată? Nu?Foarte bine….ce-a fost a fost.Da? Las-o omule in fasole, i-a trecut randul, acum vorbim si trăim à la Mure!!!!

Mure,Mure, Mure….ahh….ahh….ce….cuvinte….mai ceva decît **Ungardium Leviosa** ale lui Harry Potter, vrajeala pe bune care face să plutească pana în aer (doamne mi-a luat o veşnicie pînă sa-mi amintesc).Numai câte vrăji NU poţi face rostindu-le…De exemplu, dacă spui Mure de 3 ori, cu feeling, sa ţi se umfle ficatu”de amăreală, în staţie de tramvai, înconjurat de câte 10 babe cucuiete de-o parte şi de alta, ai toate şansele să nu se întâmple nimic. Un alt exemplu ar putea fi următorul: ai examen oral la Mure; eşti chemat la ora 8:00…..Mure nu apare, tu: disperat „Unde-i Mure?”…Uite Mure, nu-i Mure(jiermele nu-şi arată moaca de jierme). Tu Student conştiincios aştepţi cuminte ca la Judecata de Apoi(pe scări): poate vine si Profa si mă miluieşte cu Sfîntul 5 (deşi ca sa fim sinceri, se ştie că Mure umblă cu Sfântul 7).Tu Student nu ştii ce te aşteaptă, ai renunţat la rugaciuni, la mama omida, la abonament, la ţigări şi începi să bolboroseşti, mai întai ca să nu te audă nimeni, uşor….mure, mure, mure, mure, apoi din ce în ce mai tare, până se aude un cor de Voi Studenţi, Mure, Mure,Mure, că vorba ceea euforică….strigi mantre pentru toate femeile din tine (băieţi, suntem la fac de litere, la ce vă aşteptaţi?)….şi Mure nu mai vine…De ce? *S-a ascuns sub pat să vadă dacă o mai încape*. Ce să-i faci? Asta e. Shit…adica, parodoane, Mure happens (cam des).

Dar să nu fim răi, fiindcă, în spatele acestor simple cuvinte se ascunde cu greu chiar Mure, ză great Mure,( cum i se zice prin cartier). Nu ştiu sigur, dar cred cu fermitate că Mureşanca e un fel de *bully* printre profi (cică dracoaica e şefă de catedră): DACĂ ai treabă pe la lectorat, obligatoriu trebuie să treci pe lângă catedra de lb. Franceză, bârlogul profesoral/ groapa leilor/ muşuroiul profilor; ciuleşte urechile, încetineşte pasul şi ascultă cum urlă Matca Mure la Michelle la Louve, provocând cutremure atât de puternice încât nici pe scara Richter nu pot fi măsurate. Dar ce zice?* Michelle!! Mi-am prins dejetili în tastatură, cum le scot?* La care Michelle zice: *Cu Mr.Muscolo!Face ce pe tine nu te taie capul! *Însă, cel mai tare e când Mure Fructe de Pădure vorbeşte cu Mr Bean 2 (nu-mi aduc aminte cum îl cheamă in real life, da’ l-am avut profesor,asta e sigur, că nu am dormit chiar la toate seminarele lui, am avut şi stări de veghe). Creatura Mure zice ceva şi el mormăie nimic, ea: ceva; el: nimic; ea: ceva; el: nimic.Câteodată scriu articole împreună pentru reviste literare, la lumina felinarului roşu şi numai atunci când nu-i vede nimeni şi e întuneric afară; iar ca să iasă bine de tot articolaşul, fac share de neuroni pe DC** sau pe torente (depinde unde merge mai repede daunlodatu’).În orice caz, ideea e că Tu Student atunci când treci pe lângă grotă, indezirabil vei auzi-o pe Mure urlând CEVA, iar Bean-Boy boscorodind Nimic. Legea Catedrei, nu poţi cere mai mult. Şi să nu uităm de papagalul-sclav a lui Mure, Foşalău (într-un timp era şi ea profesor universitar)….da, Foşalău, cuminte păsărică, şi ce-o mai imită pe Mureşica. Zice şefa: ’Foşa vrea să-mi corecteze examenele studenţilor mei?’ şi Foşa răspunde: ’Foşa vrea, Foşa vrea ……un biscuite!’ Nu putem nega faptul că femeia asta are o viaţă profesională împlinită, e mereu înconjurată de studenţi milogi, de momâi şi papagali, o suită demnă de o regină a junglei universitare. Ce mai! Marina e pe val! Totuşi, cum se face că această mujer latina nu are boyfriend? E urâtă, veţi zice, şi eu la rândul meu vă spun: E horrible! Când soarta mi-o scoate în cale, îmi fac cruce cu limba, mă trântesc la pămant şi mă rostogolesc( procedeu de urgenţă in caz că iei foc)…..da, oameni buni, când o vezi pe Mure te apucă căldurile…nu, adică flăcările. That’s hot! zice o maximă de-a lu’ Paris Hilton (parcă e singura), şi nu o contrazic. Odată ce m-am dat la o parte din calea lui Muriel( vezi Courage the Cowardly Dog) îmi pot continua viaţa şi povestea, pheu! Să reluăm, Mure e horrible, Mure are boyfriend!( ea are şi soţ, dar nu se pune).Cine? Omul bun la toate, mai puţin la schimbatul becurilor, dusul gunoiului, legatul şireturilor, ştersul la gură, mâncatul cu tacâmuri etc. E*special*? Vai nu, ce răutate……e decan! Domnul decan …escu, un don Juan închipuit cu faţă de hamster împăiat, căsătorit cu Mater Fertilis a tuturor secretarelor emigrate in Rumenia pe bază de invitaţie la balul bobocilor. Nu sunt sigur cînd s-a declanşat povestea de iubire, dar, nu vă faceţi griji, fiindcă îmi pot imagina cum s-a întâmplat: era la început de octombrie, la puţin timp după ce studenţii şi-au încheiat transhumanţa de acasă la cămin. Decanul era tânăr, proaspăt căsătorit cu Secretara, pe care a aşezat-o de-a dreapta biroului, să semnze carnete de student şi legitimaţii de transport a căror cantitate pare fără de sfârşit. Totul era bine în împărăţia literelor condusă din umbră de maleficele secretare: studenţii bezmetici, cerşind cereri de dimineaţă de la 8 (deşi programul oficial începea la 10) până la 12 când secretarele intrau în semi-hibernare, obligate fiind să-şi întrerupă activitatea cerebrală, profi-mumii bântuind holurile universităţii pentru că o putere pe care înţelegerea umană o depăşeşte a uitat să-i scoată la pensie, un exchanged student care căuta pe cineva să-i recite imnul Franţei etc. Da, într-adevăr în acea epocă era linişte şi disciplină. Ah, ah, secretarele….aceste duhniri sfinte. Ce ne-am face fara voi ?

Brusc, însă, pe uşă a intrat Mure. Mi-o şi imaginez în acea zi cum ar fi putut arăta: când o vezi pe Mure for the first time, de fapt nu o vezi pe ea, ci guriţa ei, formată din buza superioară şi inferioară legate una de cealaltă cu un elastic pe care-l foloseşti de obicei la borcanele de zacuscă( poate vorbi, dar şi urla, iar în cele din urmă totul se reduce la fashion şi beauty, nu?) În orice caz, când uşa decanatului s-a deschis, prima care a intrat a fost guriţa lui Mure, spoită cu roşu aprins de semafor, urmată de ochii ce dau senzaţia că fug unul de celălalt ( este vorba de boala ochiului stâng care fuge de rupe pământul de ochiul drept). Nu putem vorbi decât despre o privire plină de inteligenţă, ca şi când mujer asta ar spune: *Abdja budja mulgea*, propoziţie a cărui înţeles este cunoscut doar de cea care a emis-o într-un acces de geniu (deşi se poate încerca o traducere care ar suna cam aşa: Mure are mure). După ce au intrat ochii şi gura în cabinet, 5 minute mai târziu a intrat şi restul din Mure, ştiţi voi, mâini, picioare, pleată, toate în şir indian. La aşa o privelişte Decanul nu rezistat tentaţiei şi a numit-o pe Mure şef de catedră pe viaţă. Totuşi, destinul nu a fost atât de blând cu cei 2 îndrăgostiţi, căci din dreapta biroului decanului pândea Secretara-nevastă. Mure nu se putea întâlni cu iubirea ei gheboasă decât la universitate şi numai după ora 12, când secretarele hibernau. Astfel încât Mure, din dragoste, s-a sacrificat, şi a întârziat la cursuri semestre întregi. Studenţii erau fericiţi: îşi prelungiseră durata de viaţă a neuronilor cu 10 ani.

All in all, Mujer M. are o poveste lungă şi pe alocuri e chiar horror, ca atunci când a scris nişte cărţi şi a uitat că ea le-a scris şi a obligat studenţii să i le cumpere, făcându-le o ofertă ce nu puteau refuza: cărţile sau viaţa neuronilor. Într-adevăr, în folclorul universitar circulă multe balade şi poveşti despre Ză Great Mure, dar concluzia este că, voi omuleţi, nu ar trebui să vă temeţi de ea, pentru că, până la urmă, nu este decât o *murebundă*…..aşa ca noi toţi.